Rețeta pavlova, bezeaua care a împărțit 2 țări

cum se face pavlova

Pavlova e desertul pe care Australia și Noua Zeelandă și-l dispută de 90 de ani: un disc mare de bezea, copt lent, cu crusta subțire și crocantă și cu interiorul moale, ca o bezea nefăcută, acoperit cu frișcă și cu fructe proaspete, botezat după balerina rusă Anna Pavlova, în turneul ei din 1926. Dicționarul Oxford a dat dreptate, în 2010, Noii Zeelande, cu o rețetă din 1927, dar australienii nu au cedat.

Pentru bucătarul de acasă, disputa nu contează: pavlova e desertul cel mai spectaculos raportat la efort, cu 5 ingrediente, 15 minute de lucru și o regulă de respectat, cuptorul lent. Rețeta de mai jos dă un disc de 22 de centimetri, pentru 8 porții.

Cele 4 albușuri la temperatura camerei

Pavlova cere 4 albușuri mari, 120-140 de grame, la temperatura camerei, scoase din frigider cu o oră înainte, pentru că albușul rece se bate greu și crește mai puțin. Bolul și telul sunt perfect curate și uscate, fără urmă de grăsime ori de gălbenuș, care împiedică spuma: un bol de sticlă ori de metal, șters cu o felie de lămâie, nu unul de plastic, care reține grăsimea.

Zahărul adăugat câte o lingură

Albușurile se bat la viteză medie, cu un praf de sare, până fac spumă albă, moale, cam un minut, apoi primesc zahărul, 220 de grame, zahăr tos fin, câte o lingură la 20-30 de secunde, cu mixerul în mișcare, în 5-6 minute, și se bat la viteză mare încă 4-5 minute, până spuma e lucioasă, tare, cu vârfuri care stau drepte, iar frecată între degete nu mai are cristale de zahăr. Testul final: bolul întors cu gura în jos, cu bezeaua lipită de el.

Oțetul și amidonul din compoziție

Ce deosebește pavlova de bezeaua obișnuită sunt 2 ingrediente adăugate la final: o linguriță de oțet alb ori de suc de lămâie și 2 lingurițe de amidon de porumb, cernute, amestecate scurt, cu spatula, în spuma bătută. Acidul stabilizează proteinele albușului și ține spuma, iar amidonul păstrează interiorul moale, ca o bezea de marshmallow, în timp ce exteriorul se usucă.

Fără ele, pavlova e o bezea uscată până în centru ori una care se lasă. O linguriță de extract de vanilie intră în același moment. Spuma se așază pe hârtie de copt, pe care s-a desenat, cu creionul, un cerc de 20 de centimetri, întors cu fața în jos, într-o movilă de 5-6 centimetri, cu marginile mai înalte și cu centrul puțin adâncit, pentru frișcă, și cu laturile trase în sus cu spatula, în caneluri.

Ora și jumătate la 120 de grade

Cuptorul se preîncălzește la 150 de grade și se coboară la 120 în momentul în care intră bezeaua, care se coace 80-90 de minute, pe grătarul din mijloc, fără ventilator, care o colorează. Pavlova nu se rumenește: rămâne albă ori crem, cu crusta uscată la atingere și cu câteva crăpături fine pe margine, care sunt normale.

La final, cuptorul se stinge, ușa se întredeschide cu o lingură de lemn, iar bezeaua se răcește înăuntru, o oră ori 2, pentru că șocul de temperatură o face să se lase și să crape adânc. Răcită complet, cu crusta de 2-3 milimetri și cu interiorul moale, ține la temperatura camerei, într-o cutie închisă, 2 zile, dar nu în frigider, unde se înmoaie, și nu în zile cu umiditate mare, dușmanul oricărei bezele.

Frișca și fructele cu 10 minute înainte

Frișca, 400 de mililitri de smântână pentru frișcă cu minimum 30% grăsime, foarte rece, bătută cu o lingură de zahăr pudră și cu o linguriță de vanilie până ține forma, dar e încă moale, se pune peste bezea cu cel mult 10-15 minute înainte de servire, pentru că umezeala ei înmoaie crusta într-o oră. Fructele acre echilibrează dulceața bezelei: căpșuni tăiate, zmeură, afine, fructul pasiunii, cu semințele lui, varianta clasică din Australia, kiwi, felii de piersică, rodie iarna.

O lingură de zeamă de fructul pasiunii ori de suc de lămâie peste fructe, frunze de mentă și, pentru cine vrea, fulgi de ciocolată albă. Se taie cu cuțitul mare, direct la masă, în felii care se sparg frumos, pentru că pavlova nu e niciodată curată pe farfurie, și tocmai asta e tot farmecul.

Greșelile care o lasă ori o fac să plângă

Pavlova care se lasă în cuptor avea spuma insuficient bătută ori zahărul adăugat prea repede, în cristale mari, care nu s-au topit.

Cea care „plânge”, cu picături de sirop pe suprafață, a fost coaptă la temperatură prea mare ori într-o zi cu umiditate mare. Cea cu interiorul uscat a stat prea mult ori nu a avut amidon. Cea care crapă adânc a fost scoasă rece din cuptorul fierbinte. Cea care curge la bază avea un strop de gălbenuș în albușuri.

Și cea care se înmoaie în 20 de minute a primit frișca prea devreme. Fiecare greșeală are un remediu, iar o pavlova imperfectă, spartă și ascunsă sub frișcă și fructe, e tot un desert pe care musafirii îl fotografiază.

Pavlova în porții și cu alte toppinguri

Aceeași compoziție dă 8 pavlove mici, de 8 centimetri, coapte 50-60 de minute, mai ușor de servit și mai stabile, ori o pavlova „rulou”, bezeaua coaptă în tavă dreptunghiulară, 25 de minute la 160 de grade, întoarsă pe hârtie, unsă cu frișcă și cu fructe și rulată.

Toppingurile de iarnă: cremă de castane, portocale caramelizate, nuci prăjite și sos de ciocolată; de toamnă: prune coapte cu scorțișoară și smântână; cea cu lemon curd, crema de lămâie, și cu zmeură e varianta care împacă dulcele bezelei cel mai bine. Resturile, dacă există, se mănâncă a doua zi, cu lingura, din bol, cu bezeaua înmuiată în frișcă, un desert nou, cu alt nume în Anglia: Eton mess.

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *