Marsilia în 3 zile, cel mai vechi oraș al Franței

Notre-Dame de la Garde

Marsilia, cu 870.000 de locuitori, al doilea oraș al Franței, e și cel mai vechi, fondat în 600 î.Hr. de grecii din Foceea, Massalia, cu 2.600 de ani de port, de negustori, de imigranți, de pescari și de o reputație proastă pe care restul Franței o cultivă de 100 de ani, cu filmele cu gangsteri, cu cartierele de nord și cu „nu e Franța, e Marsilia”.

Anul 2013, cu titlul de Capitală Culturală, a schimbat portul, a construit MuCEM și a curățat Le Panier. Se vede în 3 zile, cu a treia pentru calanques, cu zboruri directe din România de 2 ore și jumătate și cu trenul de la Paris, de 3 ore.

Vieux-Port și piața de pește de la 8 dimineața

Vieux-Port, portul vechi, dreptunghiul de apă de 500 de metri, cu bărcile, cu iahturile și cu cele 2 forturi la intrare, Saint-Jean și Saint-Nicolas, e inima orașului de 2.600 de ani, cu piața de pește de pe cheiul Belges, în fiecare dimineață, de la 8 la 13, cu pescarii care vând de pe mese ce au prins în noaptea aceea, cu peștele viu, cu caracatițele și cu aricii de mare, cu strigătele în accent marsiliez, și cu Ombrière, acoperișul-oglindă de 46 de metri al lui Norman Foster, din 2013, sub care toată lumea se fotografiază cu capul în jos. De aici pleacă feriboturile spre If și spre calanques, iar Canebière, bulevardul de un kilometru, urcă în oraș.

Notre-Dame de la Garde de pe dealul de 154 de metri

„La Bonne Mère”, bazilica de pe dealul de 154 de metri de deasupra orașului, din 1864, romano-bizantină, cu dungile de piatră albă și verde, cu statuia aurită a Fecioarei de 11 metri, cu 9,7 metri de statuie și cu pruncul, de pe clopotnița de 41 de metri, vizibilă din orice punct al orașului și din larg, cu interiorul plin de ex-voto-uri, de bărci de lemn agățate de tavan, de tablouri cu naufragii și cu vindecări, lăsate de pescari și de marinari de 150 de ani, și cu terasa cu vederea de 360 de grade, peste port, peste oraș, peste insule și peste calanques, e primul loc al Marsiliei, cu urcarea de 30 de minute pe jos, din port, cu autobuzul 60 ori cu trenulețul turistic. Apusul, cu tot orașul în roz, e ora cea mai frumoasă.

Le Panier cu străduțele colorate

Le Panier, cartierul cel mai vechi, pe dealul de deasupra portului, cu străduțele în pantă, cu fațadele colorate și cu graffiti, cu rufele la geam și cu piațetele cu terase, aruncat în aer parțial de germani în 1943, e, de 10 ani, cartierul boem, cu Vieille Charité, azilul baroc din 1670, cu capela lui Puget și cu muzeele, și cu Catedrala La Major, din 1893, cu dungile ei, pe mal. Săpunul de Marsilia, cubul verde-măsliniu cu 72% ulei, e cumpărătura, iar navette-ele, biscuiții în formă de barcă cu flori de portocal, sunt gustarea.

MuCEM și fortul Saint-Jean

MuCEM, Muzeul Civilizațiilor Europei și ale Mediteranei, din 2013, cubul de 72 de metri învelit în dantelă de beton a lui Rudy Ricciotti, la intrarea în port, cu expozițiile despre Mediterana, cu terasa de pe acoperiș și cu pasarela de 115 metri care îl leagă de fortul Saint-Jean, din secolul al XVII-lea, cu grădinile mediteraneene, cu turnul regelui René, din 1447, și cu a doua pasarelă spre Le Panier, e cel mai bun loc de plimbare al orașului, cu intrarea în fort și pe pasarele fără bilet, cu apusul peste mare și cu Villa Méditerranée, cu consola ei de 40 de metri peste apă, alături.

Insula If și închisoarea contelui de Monte Cristo

Château d’If, pe insula de 3 hectare de la 20 de minute cu vaporul din port, fortul construit de Francisc I în 1527 și devenit închisoare, cu celulele în care Dumas l-a închis, în 1844, pe Edmond Dantès, viitorul conte de Monte Cristo, cu „celula lui” și „tunelul abatelui Faria” arătate turiștilor, deși niciunul nu a existat, cu terasa de pe care se vede tot orașul, e dimineața zilei a doua, cu continuarea spre insulele Frioul, Pomègues și Ratonneau, cu calanques-urile lor mici, cu plajele de calcar alb și cu apa turcoaz, la 30 de minute de vapor, cu biletul combinat și cu picnicul.

Bouillabaisse cu reguli

Bouillabaisse, supa de pește a pescarilor din Marsilia, din peștii de stâncă pe care nu îi cumpăra nimeni, are, din 1980, o „cartă”: minimum 4 pești din lista de 6, scorpia de mare, rascasse, congrul, Sfântul Petru, chapon, vive, cu peștele adus la masă întreg, arătat clientului, apoi tranșat, cu supa servită separat, în farfurie adâncă, cu crutoanele frecate cu usturoi, cu rouille, maioneza cu șofran și cu ardei iute, și cu brânza rasă, comandată cu 24-48 de ore înainte, în restaurantele semnatare ale cartei, pentru 2 persoane minimum. Restul bucătăriei: panisse, prăjelile de făină de năut, aïoli, cu peștele fiert și cu legumele, supa de pește cu rouille și rosé-ul de Provence, cu pastisul înainte de toate.

Calanques-urile de la Cassis și perioada potrivită

Ziua a treia e Parcul Național al Calanques-urilor, cele 20 de kilometri de fiorduri de calcar alb dintre Marsilia și Cassis, cu apa turcoaz, cu plajele de pietriș și cu potecile: Sormiou și Morgiou, din oraș, cu autobuzul și cu o oră de mers, cu cabanele pescarilor și cu plaja; Sugiton, de la Luminy, cu 45 de minute de coborât; și cele 3 de la Cassis, Port-Miou, Port-Pin și En-Vau, cu stâncile de 100 de metri, cu plaja de la capăt și cu drumeția de 2 ore dus din Cassis, orașul cu portul de pescari, cu vinul alb și cu Cap Canaille, faleza de 394 de metri, cea mai înaltă din Franța, cu drumul de creastă spre La Ciotat. Vara, potecile se închid în zilele cu risc de incendiu, iar bărcile din Cassis fac turul celor 3 calanques în 45 de minute.

Perioada potrivită și mistralul

Aprilie-iunie și septembrie-octombrie, cu 20-26 de grade, cu apa de 22 în septembrie și cu mistralul, vântul rece din nord, care curăță cerul 100 de zile pe an, sunt perioadele; vara, orașul are 32 de grade, calanques-urile sunt pline și Vieux-Port e o terasă; iarna, cu 12 grade și cu soare, Marsilia e orașul în care parizienii vin să scape de gri.

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *