admin Palatoschizisul, cunoscut și sub denumirea de „despicătură de palat”, reprezintă o malformație congenitală în care palatul nu se închide complet în timpul dezvoltării fătului. Practic, între cele două jumătăți ale palatului rămâne un spațiu, ceea ce afectează atât palatul dur, cât și pe cel moale.
Această afecțiune apare în primele 8–12 săptămâni de sarcină și este mai frecventă la copiii care au și despicătură de buză (cheiloschizis), însă poate apărea și singură.
Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, specialiștii consideră că este vorba despre o combinație între factori genetici și influențe de mediu, precum expunerea mamei la anumite medicamente, infecții virale în timpul sarcinii, deficit de acid folic sau consumul de alcool și tutun.
Cum se manifestă palatoschizisul la nou-născuți?
Simptomele sunt vizibile încă de la naștere, când se observă deschiderea de la nivelul cerului gurii. Copiii cu palatoschizis pot avea dificultăți în alimentație, deoarece nu pot crea presiunea necesară pentru supt. Astfel, laptele poate ajunge în cavitatea nazală, provocând episoade de tuse sau sufocare.
Un alt semn comun este vocea nazonată, deoarece deschiderea palatului interferează cu emiterea corectă a sunetelor. Pe măsură ce copilul crește, pot apărea infecții ale urechii medii, cauzate de disfuncția trompei lui Eustachio, ceea ce poate duce la scăderea auzului dacă nu este tratată corespunzător.
Etapele tratamentului și rolul echipei multidisciplinare
Tratamentul în cazul palatoschizisului este complex și necesită colaborarea mai multor specialiști – chirurg pediatru, medic ORL, logoped, ortodont și pediatru. Primul pas este asigurarea hrănirii adecvate.
Există biberon speciale cu tetine moi, proiectate pentru a facilita alăptarea copiilor cu această malformație. Pe lângă hrănire, monitorizarea greutății și a dezvoltării este esențială.
Intervenția chirurgicală reprezintă tratamentul principal. În general, operația de închidere a palatului (palatoplastia) se face în jurul vârstei de 9–12 luni. Scopul intervenției este de a reconstrui palatul și de a restabili funcția acestuia, atât pentru alimentație, cât și pentru vorbire.
Importanța terapiei logopedice în evoluția copilului
După intervenție, terapia logopedică devine un element crucial. Copiii cu palatoschizis au nevoie să învețe să folosească corect musculatura palatului pentru a produce sunete clare. Fără terapie, pot apărea dificultăți persistente de pronunție, vorbire nazonată sau erori articulatorii. Ședințele de logopedie sunt recomandate pe termen lung, adaptate fiecărei etape de vârstă.
Corecțiile dentare și monitorizarea pe termen lung
Copiii cu palatoschizis pot prezenta anomalii dentare, precum dinți lipsă, malpoziții sau probleme de mușcătură. De aceea, ortodontul face parte obligatoriu din echipa de tratament. De la câțiva ani, copilul poate avea nevoie de aparate dentare pentru alinierea corectă a arcadei. De asemenea, controalele ORL sunt importante, pentru a preveni infecțiile recurente ale urechii și eventualele probleme de auz.
Sprijinul emoțional pentru copil și familie
Pe lângă tratamentul medical, suportul psihologic este esențial. Copiii cu palatoschizis pot deveni conștienți de diferențele estetice sau pot întâmpina dificultăți de comunicare, ceea ce le afectează încrederea în sine. Părinții trebuie să fie încurajați să discute deschis cu medicii, să caute grupuri de suport și să ofere copilului un mediu afectuos și echilibrat.
Tratarea palatoschizisului este un proces atent, dar rezultatele sunt excelente atunci când intervenția este timpurie și completată de monitorizare continuă și terapii adecvate. Copiii pot duce o viață normală, cu dezvoltare armonioasă, atunci când sunt susținuți de o echipă medicală bine organizată și de o familie informată.
