admin Costumul bărbătesc se judecă întâi după umeri
Un costum scump, cu o mărime greșită, arată mai prost decât unul modest, potrivit pe corp. Iar potrivirea începe dintr-un singur loc: umerii sacoului. Cusătura mânecii trebuie să cadă exact acolo unde se termină osul umărului. Dacă o depășește, sacoul atârnă și pare împrumutat. Dacă rămâne mai sus, materialul trage și face cute spre guler.
Umerii sunt partea pe care niciun croitor nu o poate corecta la un preț rezonabil. Aproape tot restul, mâneci, talie, lungimea pantalonilor, se ajustează ușor. De aici, prima regulă a probei: se alege sacoul care stă perfect pe umeri, chiar dacă e larg în talie.
Lungimea sacoului și a mânecilor
Stând drept, cu brațele pe lângă corp, tivul sacoului ajunge aproximativ la mijlocul palmei, în dreptul articulației degetului mare, și acoperă șezutul. Sacourile foarte scurte, la modă din când în când, taie silueta și îmbătrânesc repede. Mâneca se oprește la osul încheieturii, astfel încât de sub ea să se vadă 1-1,5 centimetri din manșeta cămășii. E un detaliu mic, pe care ochiul îl prinde imediat. Gulerul sacoului stă lipit de gulerul cămășii, fără gol la ceafă, iar cămașa se vede și acolo cam un centimetru. Încheiat, sacoul nu trebuie să tragă. Cutele în formă de X, care pornesc de la nasture, arată că e prea strâmt. Între piept și material trebuie să încapă o palmă întinsă.
Regula nasturilor
La sacoul cu 2 nasturi, se încheie doar cel de sus. La cel cu 3, regula se ține minte ușor, de sus în jos: uneori, mereu, niciodată. Nasturele de jos rămâne întotdeauna descheiat, obicei pus de tradiție pe seama regelui Eduard al VII-lea al Marii Britanii, care, fiind corpolent, nu-l mai putea încheia.
La așezare, sacoul se descheie complet. La ridicare, se încheie la loc. Sacoul la 2 rânduri, cu nasturi dubli, e singurul care se ține încheiat tot timpul.
Pantalonii, cu o singură cută pe pantof
Pantalonii de costum se poartă pe talie sau imediat sub ea, nu pe șolduri, ca blugii. Lungimea clasică lasă materialul să atingă pantoful și să facă o singură îndoitură ușoară, în față. Croiala îngustă, modernă, se poartă puțin mai scurtă, fără nicio cută. Materialul strâns armonică deasupra pantofului e semnul sigur al unui pantalon prea lung.
În șezut, cracul urcă, de aceea șosetele sunt lungi, până sub genunchi, în culoarea pantalonilor sau într-un ton mai închis. Pielea gambei văzută între șosetă și pantalon e una dintre puținele greșeli fără scuză.
Bleumarin și gri, înainte de negru
Cine cumpără un singur costum îl ia bleumarin sau gri-închis, din lână subțire, potrivită pentru aproape tot anul. Amândouă merg la birou, la interviu, la nuntă și la botez, cu pantofi negri sau maro. Al doilea costum completează perechea.
Negrul vine abia pe locul 3. Tradițional, e culoarea serii, a ceremoniilor și a înmormântărilor. Ziua, la lumină naturală, pare tern și sever. Dungile fine și carourile discrete sunt pentru cel care are deja costumele de bază.
Lâna rămâne materialul potrivit: respiră, își revine din șifonare și ține ani de zile. Inul și bumbacul sunt pentru vară și se șifonează, ceea ce face parte din farmecul lor. Poliesterul în proporție mare lucește și ține cald.
Reverele, șlițurile și buzunarele
Reverul crestat, cu o tăietură în unghi, e cel obișnuit, bun la orice. Reverul ascuțit, cu vârful îndreptat spre umăr, e mai formal și apare la sacourile la 2 rânduri. Reverul rotunjit, fără crestătură, aparține smochingului.
Lățimea reverului dă măsura pentru tot restul: cravata, în punctul ei cel mai lat, are aproximativ aceeași lățime.
La spate, sacoul poate avea un șliț, pe mijloc, 2, pe laterale, sau niciunul. Varianta cu 2 e cea mai comodă la așezat și la băgat mâinile în buzunare. Ața albă care ține șlițurile și buzunarele închise la cumpărare se taie, la fel ca eticheta cusută pe mânecă.
Cămașa, cravata și pantofii
Cămașa albă și cea bleu-deschis acoperă orice ocazie. Gulerul închis trebuie să lase loc pentru 2 degete. Cravata se leagă astfel încât vârful ei să atingă catarama curelei, nici mai sus, nici mai jos.
Pantofii negri, cu șiret, cu talpă subțire de piele, sunt varianta formală. Cei maro și cei vișinii merg ziua, cu bleumarin și cu gri. Cureaua are culoarea pantofilor, iar metalul cataramei, pe cea a ceasului. Batista din buzunarul de la piept se asortează cu cravata fără să fie din același material, iar ceasul, plat, intră ușor sub manșetă.
De-a gata, pe măsură sau retușat
Costumul cumpărat de pe umeraș e făcut pentru un corp mediu, care nu există. Aproape întotdeauna are nevoie de 3 retușuri simple: scurtarea mânecilor, strângerea taliei sacoului și tivul pantalonilor. Costă puțin și schimbă complet rezultatul.
Costumul „pe măsură” industrial pornește de la un tipar existent, adaptat după măsurile clientului, cu alegerea materialului și a detaliilor. Cel lucrat integral de un croitor, cu tipar desenat de la zero și cu mai multe probe, e treapta de sus, pentru cei cu siluete greu de îmbrăcat ori cu pretenții pe măsură.
Îngrijirea care îi dublează viața
Un costum de lână nu se poartă 2 zile la rând. Are nevoie de 24 de ore pe umeraș ca fibrele să-și revină și umezeala să iasă. Umerașul trebuie să fie lat, din lemn, cu umeri rotunjiți, nu cel subțire, de sârmă, care îi strică forma în câteva luni. După purtare, sacoul se periază ușor, de sus în jos, cu o perie de haine. Cutele ies cu abur, în baie, după un duș fierbinte, ori cu un aparat de aburit. Fierul de călcat pus direct pe lână o lustruiește. Curățătoria chimică uzează materialul și se folosește rar, o dată sau de 2 ori pe an, ori la pete. Fiindcă pantalonii se tocesc mult mai repede decât sacoul, cei prevăzători cumpără de la început 2 perechi din același material, iar costumul, purtat cu rândul și ținut în husă, din pânză, nu din plastic, ajunge să arate bine și după 10 ani.
