Transfăgărășanul și Transalpina, cele mai înalte șosele ale României, parcurse fără grabă și fără surprize

Transfăgărășanul și Transalpina, drumurile care au devenit destinații

Puține drumuri din lume sunt vizitate pentru drumul în sine. România are două: Transfăgărășanul și Transalpina. Ambele traversează Carpații Meridionali la peste 2.000 de metri altitudine, cu serpentine spectaculoase, priveliști largi și lacuri glaciare, iar în fiecare vară atrag sute de mii de șoferi, motocicliști și bicicliști. Emisiunea britanică de automobilism Top Gear a numit Transfăgărășanul, în 2009, „cel mai bun drum din lume”, iar faima lui internațională a crescut de atunci. Ambele sunt drumuri de munte înalt, deschise doar câteva luni pe an, cu vreme schimbătoare și trafic intens în weekendurile de vară. Organizarea contează.

Transfăgărășanul, drumul construit de armată

Drumul național DN7C leagă Țara Făgărașului, din nord, de Argeș, din sud, pe aproximativ 90 de kilometri între Cârțișoara și barajul Vidraru.

A fost construit între 1970 și 1974, în mare parte de armată, cu cantități uriașe de dinamită, ca drum strategic, după invazia Cehoslovaciei din 1968.

Punctul cel mai înalt este la Lacul Bâlea, la aproximativ 2.042 de metri, unde drumul trece printr-un tunel de aproape 900 de metri, cel mai lung tunel rutier din România.

Serpentinele de pe versantul nordic, spre Bâlea, văzute de sus, sunt imaginea cea mai fotografiată.

Pe versantul sudic, drumul coboară pe lângă Lacul Vidraru, un lac de acumulare cu barajul înalt de 166 de metri, inaugurat în 1966, și pe lângă Cetatea Poenari, legată de numele lui Vlad Țepeș, la care se urcă pe aproximativ 1.480 de trepte.

Lacul Bâlea și cascada

Lacul Bâlea, un lac glaciar la peste 2.000 de metri, e înconjurat de creste. Iarna, pe malul lui se construiește, în fiecare an, un hotel de gheață.

Cascada Bâlea, pe versantul nordic, e accesibilă pe un traseu marcat, de la Bâlea Cascadă, iar telecabina leagă Bâlea Cascadă de Bâlea Lac, pentru perioada în care drumul e închis.

În jurul lacului pornesc trasee spre creasta Făgărașului, inclusiv spre Vârful Moldoveanu, cel mai înalt din țară, la 2.544 de metri, pentru drumeții experimentați, pe mai multe zile.

Transalpina, drumul regilor

Transalpina, DN67C, leagă Novaci, în Gorj, de Sebeș, în Alba, traversând Munții Parâng, pe aproximativ 150 de kilometri. Punctul cel mai înalt, în șaua Urdele, la aproximativ 2.145 de metri, face din Transalpina cel mai înalt drum asfaltat din România. Traseul are origini vechi: o potecă folosită de ciobani pentru transhumanță, transformată în drum militar în Primul Război Mondial și reamenajată în perioada interbelică, când a fost numită „Drumul Regelui”. Asfaltarea completă s-a finalizat abia la începutul anilor 2010. Peisajul e diferit de al Transfăgărășanului: pajiști alpine largi, creste rotunjite, stâne cu oi, turme pe drum. Stațiunea Rânca, la 1.600 de metri, pe versantul sudic, e principalul punct de cazare de pe traseu.

Când sunt deschise

Ambele drumuri sunt închise circulației în sezonul rece, din cauza zăpezii, a avalanșelor și a poleiului.

Porțiunile înalte se deschid, de regulă, de la începutul lui iulie până la sfârșitul lui octombrie, iar datele exacte se stabilesc anual de administratorul drumurilor, în funcție de zăpadă și de lucrări.

Chiar și în sezon, drumurile se pot închide temporar, noaptea sau la vreme rea.

Starea drumurilor și anunțurile de închidere se verifică înainte de plecare pe site-ul oficial al administrației drumurilor și în aplicațiile de trafic.

Siguranța pe drumurile de munte

Serpentinele strânse, parapeții lipsă pe unele porțiuni, căderile de pietre și turiștii opriți pe marginea drumului cer viteză mică și atenție.

La coborâre, frânarea continuă supraîncălzește frânele. Treapta de viteză inferioară, 2 sau 3, lasă motorul să frâneze.

Ceața apare brusc la altitudine, chiar în zilele însorite de jos.

Temperaturile la Bâlea sau la Urdele pot fi cu 15-20 de grade mai mici decât în vale, iar vara, ninsoarea nu e o surpriză la peste 2.000 de metri.

Urșii, obișnuiți cu hrana primită de la turiști, apar frecvent pe marginea Transfăgărășanului. Oprirea, hrănirea și fotografiatul de aproape sunt periculoase pentru oameni și pentru animale, iar autoritățile au interzis hrănirea urșilor.

Rezervorul plin la plecare: pe traseu, stațiile de carburant lipsesc pe zeci de kilometri.

Transfăgărășanul cu bicicleta și cu motocicleta

Transfăgărășanul a devenit una dintre cele mai cunoscute urcări pentru cicliștii amatori din Europa.

Versantul nordic, de la Cârțișoara, aflată la aproximativ 500 de metri altitudine, până la Bâlea Lac, înseamnă o urcare de aproximativ 1.500 de metri diferență de nivel, pe circa 30 de kilometri, cu o pantă medie de 5-6% și porțiuni mai abrupte în serpentinele finale.

Pentru un ciclist amator antrenat, urcarea durează 2-4 ore.

Coborârea, cu viteze mari, pe asfalt uneori ud sau cu pietriș, e partea cea mai periculoasă. Frânele verificate, geaca de vânt și mănușile sunt obligatorii, pentru că la 2.000 de metri e frig chiar și în august.

Motocicliștii din toată Europa parcurg vara ambele drumuri, iar grupurile mari de motociclete, în weekend, cer atenție suplimentară din partea șoferilor de autoturisme.

Organizarea

Zilele lucrătoare și dimineața devreme evită ambuteiajele de la Bâlea, unde, în weekendurile de august, coloanele pot ajunge la kilometri.

Transfăgărășanul și Transalpina se pot combina într-un circuit de 2-3 zile, cu cazare la Rânca, pe Valea Oltului sau în Țara Făgărașului.

Brânzeturile de la stânele de pe traseu, păstrăvul și mâncărurile ciobănești fac parte din experiență.